Zbucium si fericire

Bun venit!

Iti multumesc pentru vizita si sper sa-ti placa ce gasesti aici. Te mai astept cu drag cand iti vei dori din nou un minut de pace si bucurie! Delya
  • LINIȘTE

Ultimele

FETIȚA DIN GRĂDINA CU TRANDAFIRI


O fetiță minunată se născuse într-o casă frumoasă, luminoasă, situată într-o grădină cu trandafiri.
Vă puteți imagina ce suflet frumos avea fetița, crescând tot printre aceste flori suave și parfumate!
Zi după zi, părinții ei o îngrijeau ca pe cea mai de preț comoară, și o învățat cum, la rândul ei, să îngrijească grădina de trandafiri.
Fiecare floare în parte avea nevoile ei și trebuia să primească atenției. Copila, împreună cu părinții, se ocupau de dimineață până seara cu treburile gospodăriei și întreținerea florilor.
(Să nu mă întrebați care era scopul acestei grădini, pentru că, încă, nu am aflat. Tot ce pot să promit este că, atunci când voi afla, să vă spun și vouă, dragii mei!)
Printre alte treburi, cum ar fi săpatul, îngrășământul ce trebuia pus, plivitul de buruieni, trandafirii trebuiau udați mai în fiecare zi pentru a rămâne proaspeți și catifelați.
Părinții au învățat-o pe copila lor să ia o găleată, una de mărime potrivită pentru puterile ei, să meargă la izvorul unui pârâu din apropiere, să ia apă și s-o aducă trandafirilor.
În fiecare zi făcea fetița mai multe drumuri la izvor și căra apa atât de dorită de florile ei dragi. Seara cădea ruptă de oboseală, dar mulțumită că grădina ei era frumoasă și parfumată ca nici o altă grădină.
Venise vara, soarele ardea tot mai mult și în fiecare zi părinții îi spuneau să se grăbească, să nu împrăștie nici un strop de apă, să vină cât de repede cu prețiosul ei lichid dătător de viață.
Dar izvorul abia mai făcea față, pârâiașul era aproape secat și copila abia mai putea aduce jumătate de găleată de apă.
Cu mare grijă și dragoste împărțea picăturile tuturor florilor însetate.
Apoi din nou alerga, să mai aducă pe fundul găleții câțiva stropi de viață.
Zi după zi, făcea același lucru și devenise tot mai obosită și mai tristă, gândindu-se că florile ei suferă de sete și ea nu poate să le ajute mai mult. Părinții chiar o mustrau uneori că nu muncește suficient și ea singură nu se putea ierta pentru asta.
Dar, într-o zi, tristă și necăjită fiind, nu mai avu puterea să ridice găleata din pârâiaș și adormi de oboseală pe mal. Se trezi după ceva vreme și văzu cum, în timpul ăsta, găleata i se umpluse.
O luă grăbită, dar și mai înzdrăvenită după odihnă, și le dărui florilor multașteptata hrană. Se simți mult mai bine dăruind din preaplinul pe care acum îl avea. Florile erau și ele mai vesele, copila se putea mișca mai ușor.
A doua zi merse la pârâu din nou. Se uita la firul subțire și înțelese că nu era nevoie să se grăbească sau să se teamă. Așa cum era, avea să-i umple găleata. Iar din găleata plină, chiar dacă avea să ajungă cu ceva timp mai târziu, va putea stropi din belșug toate florile care aveau nevoie de hrana ei prețioasă.
Graba ei de a se întoarce de multe ori cu găleata mai mult goală nu făcuse decât să-i consume energia, s-o obosească și să facă și florile să se ofilească. Iar părinții ei îi mai făceau și reproșuri.
Acum, când nu se mai grăbea, făcea un singur drum în loc de șapte, aducea chiar mai multă apă dar nu mai risipea timpul și energia.
Învățase lecția că are nevoie de răbdare, să-și umple întâi rezervorul propriu, apoi va putea oferi cu drag și celor aflați în nevoie. Fără să mai sufere și să mai fie frustrată. Doar cu bucurie și dragoste!

20130929_105801

O MINUNE


Tu, minune ce ești
M-ai găsit prin povești,
La viață m-ai ridicat
Și-n schimb iubire ți-am dat.

Cu gânduri înalte
Cerurile toate
Ușor le străbați
Sufletu-mi înalți.

Prin durere-amară
Revărsând pe-afară
Străbătând pustiul
Ai păstrat tot viul

Pentru gura mea
Pentru ochii mei
Peste lumea ta
Să vegheze ei…

Inima din piept
Zice să te-aștept
Și dac-ar dura
Toată viața mea!

tigrii albi

UNDE EȘTI TU…


UNDEEȘTITU929

Unde ești tu, soarele strălucește mai des
Unde ești tu, luna răsare mai limpede
Unde ești tu, gânduri de lumină se țes
Unde ești tu, sufletul simte bucuria.

Unde ești tu, lumea arată mai bună
Unde ești tu, durerea nu ucide plăcerea
Unde ești tu, tăcerea și vorbele merg împreună
Unde ești tu, noaptea nu poate birui ziua.

Unde ești tu, vreau să-mi fie casa
Unde ești tu, vreau să-mi aștept risipirea
Unde ești tu, vreau să-mi găsesc împlinirea
În lumea ce mi-a fost dăruită, fiindcă ești tu!

CE IARNĂ…


iarna8383

 

A mai trecut o iarnă peste noi,
Ori poate n-a trecut, se mai gândește.
Iar peste gândul drag ce înflorește
Se lasă nesfârșite, triste ploi.

În iarna asta n-a mai înflorit nimic.
Dar nici n-a plâns nimic, ca astă vară
Zadarnic cauți, nu vei găsi iară
Un semn din iarna noastră, cât de mic.

Ce iarnă?… Nu se poate spune!
Pentru că încă nici nu s-a lăsat!
O așteptăm tăcuți, cu un oftat
Ca pe un început de rugăciune.

Și totuși, este iarna noastră, știi!
Ca nici o altă iarnă care-a fost
Fără tristețe, fără timp și fără rost,
Asemeni tuturor iubirilor târzii…

Cu iarna asta vreau să mă îmbrac!
Suprem veșmânt ce l-am primit în dar
Ca pe o mântuire, ca pe-un har,
Să mă-nvelesc în iarna noastră și să tac.

Puterea Obișnuinței


Obișnuința

Eu m-am obișnuit așa:
Să dau mereu câte ceva.
Mereu să fie alții mulțumiți
Primind ce ei au fost obișnuiți.

Dar iată că mai vine câte-o zi
Când stocul se termină, orice-ar fi
Și când nimic n-a mai rămas de dat
Tot cei care primesc s-au supărat.

Iubiții mei, mă doare să vă spun
Că orice om, oricât ar fi de bun,
Nu poate din nimic să tot împartă
Și să-și îndure veșnic trista soartă.

Când sacul altuia se umple ne-ncetat
Iar tu te zbați ca apa de uscat
Să mai aduni un bob sau poate doi
Târându-te în coate prin noroi

Doar pentru că iubirea ta ți-o cere
Și-ți face din durerea ta plăcere,
Tu nu te-oprești, nu te gândești la tine
Când ceri speranța zilei care vine!

Și fiecare clipă care trece
Înalță visul tău tot mai aprins
Speranța ta nu-l va putea întrece
Când se va împlini cu dinadins.

AMAGIRE


Amagire

Închide-ți gândurile-n carte!
Oprește-ți dorul să viseze
Și n-aștepta, nu cere parte
La cei veniți să te trădeze.

Când vorba lor te va înfrânge
Iar fapta lor o să te doară,
Nu te pleca și nu te plânge,
Ci lasă ura ta să moară.

Nu vei putea opri mișeii
S-arunce pietre-n marea ta,
Oricât te vei feri de dânșii
Oricât de mult i-ai alunga.

Disprețul tău le fie plata!
Când treci, nici nu-i privi în cale.
În mâna ta rămâne dalta
Și-n suflet rodul muncii tale.

Oprește-ți sufletul să ardă!
Închide porțile iubirii
Și lasă ploile să cadă
Pe câmpul gol al amăgirii!

O GREȘEALĂ


lamultianimariat4t

Cu tine-n suflet și în gând
Adorm frumos, visând la tine
Și te găsesc în visul blând
Mai dulce și mai bun ca mine!

Te simt aproape și în somn,
Mi-ești locul cel mai drag din lume
În care-aș vrea mereu să dorm
Și dorul meu să se consume

Să se răsfire ca un abur
Și peste tot să ne-nfășoare
Cu strălucirea lui de aur
Să ne cuprindă ca un soare.

Iar dacă m-oi trezi cumva
La viața dură și reală
Să știi că n-a fost voia mea
Ci-a fost numai dintr-o greșeală!

Bulgări de iubire

Zbucium si fericire